În noaptea de lună-argintată,

Pe pleoape când somnul se lasă,

În vis îmi clădesc câte-o casă

Ce toată e-n roze-mbrăcată. 

De zgomot și oameni retrasă,

Locaș ca din basme s-arată,

În noaptea de lună-argintată,

Pe pleoape când somnul se lasă. 

Vreo sarcină-asupra-i n-apasă

De-ai mei creditori e-apărată,

Parfumul de roze ce-mbată

Extazul în suflet îmi lasă

În noaptea de lună-argintată.