I

Amor, drag copil cu toane,
Se-abătu și pe la noi  
Două aripi diafane 
Fâlfâiau pe umeri goi...

Raza lunei visătoare 
Din argint îi țese straie,
...De ce fug din cale-i, oare, 
Mândrele, numai văpaie? 

Mai sfioase, mai șirete, 
Își duc mâinile la față, 
Dar, prin degete, cu sete, 
Îl privesc, arzând de viață... 

Numai o frumoasă, care 
Pătimise pe-al lui rug, 
Ocolea fără crezare. 
Dulcele lui vicleșug: 

"Cel ce-a pus puteri în tine, 
Să aprinzi în inimi dorul, 
De-ți lua, copile, zborul 
Și-ți da ochi era mai bine..."

Râde El:Răutăcioasă! 
Mă rănește vorba-ți grea  
Ai noroc că ești frumoasă; 
Altfel, zău, m-aș mânia! 

Dar... ca-n veci să nu-ți învie 
Zâmbetul cel nemilos, 
Răzbunarea mea să fie: 
Să-ntâlnești pe Făt-Frumos...