Popor Român hai și te ridică
Inima domnească-ți este inamică!

Popor Român tu ești lănțuit,
Drepturile-ți toate, vai! Ți s-a răpit!
Nimeni nu cutează nici să-ți mai vorbească,
Tremurăm de frică-n țara Românească!

Bucureștiul nostru, vechia capitală,

Vai! Se stăpânește c-o forță brutală,

Căci Românul nostru este obosit

Și în lanțuri grele șade lănțuit!

O Române unde-i vitejia ta,

Când Românul singur, zece învingea!

Popor Român, nu cumva vei plânge?

Asta mai lipsește, când lanțul ne strânge.

Să vedem Românul plângând ca femei

În loc c-a lui spadă să scoată scântei,

Să înoate-n sânge omorând pe hoți

Să gonim din țară pe tiranii toți!

Omul ce cutează ca să vă vorbească

E inimă verde căci e Românească!

Este un braț forte căci e Românesc,

Și Românul are sânge vitejesc!

El nu dă preț vieții, căci este Român

Și nu recunoaște p'un infam stăpân!

Oh! Ne jefuiră și ne prăpădiră,

Și răbdară toți, nimeni nu săriră

Pân'la tiranie ca să-și facă loc,

Când ne-a luat cenușa și de lângă foc!

Însă acuma timpul iată c-a sosit!

V-a răbda Românul diar vi s-a-mplinit!