Ale cui curți aceste înalte,

Domn, Domn!

De-s cu cerul asemănate —

Domn, Domn din cer!

De sub nouri merg cu tunuri,

Pe sub stele cu zăbrele,

Pe pereți, porumburi verzi,

La icoane mintă floare,

Pe podele turturele,

La ușori mărunchi de flori,

La portiță hulubiță,

Dar în mijlocul curților

Șed mesele întinse,

Scaune cu jilțuri puse,

Făclii de ceară aprinse.

Dar la mese cine șade?

Șade Crăciun cel bătrân

Și cu frate-său Ajun

Și cinstesc, și măresc,

De-amar greu să jeluiesc,

Palmele și coatele

De juncani, tineri juguiți,

Pe fii dăruiți.

Jos, mai jos, la cap de masă,

Șade doamna Crăciuneasă

Și cu sora Ajuneasă

Și cinstesc, și măresc.

Cură apa la Iordanu,

De merg sfinții de se spală

Și se-nchină la icoane.

Dar stai, Doamne, să te-ntreb

Când îi capul veacului,

Sfârșitul pământului?

Când va bate fiu pe tată,

Fiică-sa pe maică-sa,

Atuncea-i capul veacului,

Sfârșitul pământului.