Hai, măi frate, hai, măi frate,

Zorile s-aprind,

Hai să căutăm dreptate,

Voie și pământ.

Plugărit-am viața toată

Ș-am muncit noi rău,

N-am văzut zi luminată,

Numai greu, tot greu.

Și pe umeri numai juguri

Pân-acum am dus,

În robie și lanțuguri

Toate ni le-am pus;

Ș-ale sufletului daruri

Noi le-am înecat

Tot în plânsete ș-amaruri,

Ce ne-au apăsat;

Și odorurile minții

Noi le-am prăpădit,

Căci în ceața neștiinței

Tot am viețuit. 

Muncă, muncă și iar muncă,

Alta n-am văzut;

Și în munca noastră lungă

Toate le-am pierdut.

Am crescut în largi ogoare

Roadă cu prisos,

Dar din pâinea roditoare

N-am avut folos,

Căci ogoarele luate

Fost-au de la noi;

Nouă-n schimb ne-au fost lăsate

Juguri și nevoi. 

Goi, lipsiți de toate-n lume,

Vecinic înjosiți,

La boieri n-avem nici nume.

Pe pământul țării-mume

Zăcem necăjiți. 

Dar destul! Venit-a ceasul,

Ceasul așteptat,

Ca să dăm noi jos necazul,

Care l-am răbdat.

Vezi?! În zarea depărtării

Zorile s-aprind,

Sfânta zi a învierii

Vine strălucind.

Hai, măi frate, hai, măi frate,

Nu munci robind,

Hai să căutăm dreptate,

Voie și pământ.

Scoală, frate! Căci ne cheamă

Zorile ce vin.

Scoală, frate, și ia-ți seamă,

Singur ți-ești stăpân.

Pentru noi, feciorii gliei,

Zorile răsar,

Pentru-nfrângerea robiei

Bietului plugar.

Trece noaptea. Lupta vine.

Frate, ieși gătit!

Cel nepregătit rămâne

Vecinic biruit.

Trece noaptea. Hai, măi frate!

Zorile s-aprind,

Hai să mergem spre dreptate,

Voie și pământ.