Pe drumuri grele înnoptând,

Umbla prin țara chinuită,

Ca un Proroc gonit și sfânt

Vestind că lumea-i izbăvită.

Și ne-au chemat, pe-ai săi copii,

La ape vii și luminoase:

„Veniți, veniți, ai scârbei fii,

Cu Mine-n calea mea spinoasă!”

Cu foc privește-n suferință

Din crucea sa la noi Hristos,

Așteaptă de la noi credință,

Sfârșindu-și drumul său spinos.

Îvățătorule! Ți-om da

Noi inimile însetate

Și vom veni în urma Ta

Din lumea plină de păcate.