* * *

Nu știu cine a hotărât ca patronul școlarilor silitori din România să fie sfântul Petre. Unul din cei patru evangheliști ar fi fost poate mai nimerit. Sfântul Petre nu știa nici măcar să citească !...

Se pare însă că simbolul cheilor cu care sfântul Petre te întâmpină din pragul fiecărei biserici mai are și altă interpretare decât cea pe care mi-o dăduse popa Gheorghe, profesorul nostru de religie din cursul inferior. În viață, ca și după moarte, porțile raiului nu se deschid decât pentru cei „săraci cu duhul”. De cele mai multe ori podoabele minții și ale sufletului sunt bagaje inutile, care-ți îngreuiază drumul spre împărăția cerurilor. Și dacă știi să citești cărțile sfinte și printre rânduri, înveți că adevărata fericire pământeană este să te poți lepăda la timp de ai tăi și de tine însuți, sau, cum s-ar zice în stilul evanghelic: să n-aștepți niciodată să cânte cocoșul de trei ori!...

Pregătește-ți dar cheile, sfinte Petre. După cum vezi, îngropăm încă un an școlar, și-acum venim să batem din nou la porțile raiului. Nu ne mai întreba cine suntem, fiindcă ne cunoști din anii trecuți. Suntem tot noi, adică: Eu, Cotan și Mihăiță... Cântărește-ne bine mintea și sufletul în balanța palmelor tale apostolice și deschide porțile numai aceluia din noi care va fi demn să intre... Și eroul predicii de pe munte răspunde: „Fericiți cei fără nici un fel de bagaj, fiindcă aceia nu vor avea nimic de pierdut!”...