Note:

2. Dintre centauri unul este vestit. El se numeşte Hiron. Acest centaur Hiron este personificarea ştiinţei medicale ce o aveau păstorii. Din pricina aceasta, Asclepio-Esculap a deprins meşteşugul de a-i vindeca pe oameni în peştera lui Hiron. După cât se pare, în munţii Pelion era un soi de plante ce nu se mai cunoaşte. Din ele se scoteau sucuri întăritoare – un fel de vitamine – ce se dădeau copiilor şi-i ajutau să crească, să se facă voinici. Tot aici, în munte, băieţii învăţau să îngrijească de vite sau să vâneze fiare, să mânuiască arcul, sabia şi lancea, să folosească scutul. Să devină astfel viteji şi să dispreţuiască moartea în bătălii. În legende vedem adeseori feciori de zei sau ai unor eroi de seamă trimişi la Hiron, ca un simbol al necesităţii creşterii copiilor în mijlocul naturii, unde forţele li se călesc cel mai bine.

3. Motive asemănătoare, când un bătrân sau o bătrână încearcă firea şi bunătatea unui flăcău plecat în lume să săvârşească isprăvi mari, avem şi noi într-o mulţime de basme.

4. Ţara lui Eete, faimoasa Colhida de mai târziu, Ceorgia de astăzi, era socotită, precum se ştie, ca fiind la marginea de răsărit a pământului. Dincolo de ea răsărea soarele în fiecare zori de zi.

5. Hele se tâlcuieşte prin „cea strălucitoare”. Acelaşi sens îl are şi numele Helena, Elena. Iar Frixos înseamnă cel care freamătă, care scânteiază. Amândoi par a fi simbolul luminii reflectate în nori. A doua nevastă a Iui Atamas era regina Ino, mama lui Learh şi Melicerte (vezi legenda despre zeul Dionisos).

6. Berbecele cu lâna de aur simbolizează poate norii călători. Norii se nasc din ape, ar fi deci tot nişte odrasle ale lui Poseidon, zeul apelor. Când soarele răsare, îi poleieşte. Ei par uneori făcuţi în întregime din aur.

7. Este vorba de strâmtoarea Dardanele.

8. În limba greacă „argo” înseamnă uşoară. Într-un basorelief, frumos şi expresiv, lucrat în teracotă de către un artist antic necunoscut, îi vedem pe argonauţi cum îşi construiesc cu pricepere, cu înţelepciune, vasul pe care vor pluti înspre ţara regelui Eete. În stângă este Iason, având pe cap un coif cu creastă. Scutul şi sabia le-a pus însă alături. Pentru că – ajutat de un argonaut – el întinde pânza pe catarg. Munca se vede a fi pe sfârşite. Totuşi, cu multă grijă, un alt argonaut mai înfrumuseţează cu dalta şi ciocanul o parte a corăbiei, sau poate încrustează acolo crenguţa din copacul lui Zeus. În folclorul românesc avem şi noi adesea elemente naturale: crenguţe, frunze, buruieni fermecate, care slujesc eroilor noştri.

9. Atena, zeiţa înţelepciunii, era considerată ca sfătuitoarea şi sprijinitoarea tuturor eroilor. O vedem dând ajutor lui Prometeu, Heracle, Tezeu, Perseu ş. a. Aceasta ca un semn că eroii şi faptele lor nu trebuiau să se bizuie numai pe îndrăzneală, ci şi pe înţelepciune.

10. Sunt unii învăţaţi care afirmă că o parte din legendă este adevărată, că expediţia către extremitatea estică a Mării Negre s-ar fi făcut, probabil, cam cu optzeci de ani înaintea războiului renumit al Troiei. Bineînţeles că toate acestea sunt supoziţii. Nu avem destule date şi nu putem să ştim ce a fost şi când a fost. Însă, de bună seamă, legenda cântă pe acei navigatori care au cutezat întâia oară să plece în mari călătorii, deschizând drum spre răsărit, pe ape, negoţului elin. Aceştia au înfruntat primejdii şi furtuni nenumărate. S-au luptat cu popoare necunoscute, l-au înfrânt pe localnici şi i-au silit să dea tot ce aveau mai de preţ. Au adus apoi cu ei bogăţii şi aur mult în Elada. Însă, ca să înfrumuseţeze această aventură, poeţii au născocit că pe corabia Argo s-ar fi urcat cei mai de seamă eroi şi ei au trăit fel de fel de întâmplări de dragoste şi lupte. Tot poeţii au născocit, după dorinţele basileilor, care doreau să-şi legitimeze cuceririle, că marii olimpieni: Zeus, Hera, Atena şi, mai târziu, Afrodita i-ar fi ajutat să învingă. Prin această aşa-zisă protecţie a marilor olimpieni se dovedea neîndoios că regii elini aveau dreptul să cutreiere mările şi să le stăpânească, să cucerească orice ţinut şi să adune bogăţiile pe care şi le doreau.

11. Plecarea se spune că s-ar fi făcut din portul magnezian Pagase.

12. După unele legende, au fost ucişi şi toţi băieţii, ca aceştia, crescând mari, să nu-şi răzbune taţii.

13. Regina din Lemnos se numea Hipsipila.

14. Propontida – adică aceea care deschidea calea spre Pontul Euxin – era Marea Marmara.

15. Ţară din Asia de sud-est, cu capitala la Pergam.

16. Argonautul Polifem, care a auzit strigătul lui Hilas, răpit de nimfe, şi a plecat, alături de Heracle, în căutarea lui, a fost întemeietorul legendar al oraşului Hios.

17. În Misia au rămas Heracle, Polifem şi Hilas.

18. Unde se află Scutari, sau Uskiidar, în Turcia. Faţă în faţă cu Scutari se ştie că se află Istambulul.

19. Lupta aceasta cu pumnii este strămoaşa boxului. Numai că luptătorii din antichitate îşi legau pumnii cu nişte curele, şi de curele erau prinse plăci mici de aramă, colţuroase, care striveau carnea şi sfărâmau oasele.

20. Strâmtoarea Bosfor.

21. Până în preajma oraşului Istambul se întindeau odinioară hotarele Traciei.

22. Simplegade înseamnă stâncile care se izbesc între ele. Şi în basmele noastre se găsesc de multe ori stânci sau munţi care se izbesc cap în cap.

23. Grecii îi ziceau, la început, Mării Negre: Pontul Axeinos, adică marea neospitalieră, fiindcă avea mereu furtuni. După ce au cunoscut-o mai bine şi au văzut că are ţărmuri roditoare şi bogate, i-au schimbat vechiul nume şi i-au spus Pontul Euxeinos sau Pontul Euxin, adică marea ospitalieră.

24. Este vorba de râul Rion din Georgia.

25. Palatul sclipitor pe care îl avea Eete, ca fiu al astrului ceresc, reprezenta pentru elini lumina aurie ce se vede, în zori, spre răsăritul lumii şi se reflecta în apa Mării Negre, în lungi coloane argintii.

26. Atât taurii cu picioarele de aramă, cât şi plugul erau creaţiile lui Hefaistos.

27. Colţii ce trebuiau semănaţi pe câmpul lui Ares erau tot din botul balaurului doborât de Cadmos, când fondase oraşul Teba. Fuseseră dăruiţi regelui de zeul Ares.

28. La înapoiere, argonauţii nu au mai trecut prin strâmtoarea Bosfor, în Marea Marmara, ci s-au îndreptat direct către ţărmul nostru, unde este astăzi oraşul Constanţa. Se spune că Istrul-Dunărea ar fi avut odinioară aici un braţ.

29. Cât timp au durat slujbele pentru Absirt, argonauţii ar fi ajuns, după legendă, cam prin regiunea Cazanelor.

30. Aceasta este legenda înfiinţării oraşului Tomi sau Tomis, cum i-au spus romanii. În greceşte, numele s-ar tâlcui prin locul celui tăiat (temio înseamnă tăiat), ca o amintire a faptului că micul Absirt fusese tăiat aici în bucăţele de Medeea.

31. Este vorba de Marea Adriatică. Grecii vechi credeau că fluviul Dunărea unea Marea Neagră cu Marea Adriatică.

32. Această nouă crimă a fetei regelui Eete este povestită în versurile zguduitoare ale tragediei lui Euripide: „Medeea”.

33. Spre deosebire de Heracle, Tezeu, Perseu şi alţi eroi, Iason închipuie pe omul viteaz şi generos, la început, ce părăseşte mai apoi calea dreaptă. Nu mai este folositor semenilor săi aflaţi în suferinţă şi luptă doar pentru sine, cu orice mijloc: jurăminte, cuvinte mari şi promisiuni – pe care nu şi le respectă – numai ca să-şi atingă scopul. Eroii l-au urmat pe Iason, căci el fusese năpăstuit de Pelias. El i-a chemat, în numele dreptăţii şi în folosul elinilor, de-a dobândi lâna de aur. Eroii erau bucuroşi să săvârşească fapte mari, îndrăzneţe, să cutreiere şi să cunoască lumea, să deschidă drumuri noi pe mări, să nimicească monştrii şi fiare, să biruie pe regii hapsâni. În toiul expediţiei ajunşi în Colhida, sau poate chiar mai dinainte, Iason cade pradă poftei de mărire şi avere. De aceea el devine egoist, meschin şi ia parte la crime. Ca să înfiereze astfel de fapte, cântăreţii antici subliniau în legende tragicul sfârşit al lui Iason.

34. Lâna de aur pare a fi şi simbolul bogăţiilor din ţările răsăritene, pe care elinii le-au râvnit mult, întotdeauna.