Sus pe deal, ori jos la vale,

În deșert privesc oftând,

Cătră bine nu văd cale,

Simț că soartea are-n gând

Să m-arunce-n munți cu gheață,

Ah, amara mea viață!

Soare, lună, cerești stele,

Pre voi vă chem mărturii,

Spuneți greșalele mele,

Șters să fiu dintre cei vii

D-am făcut vro strâmbătate

La dușman, amic sau frate!

Voi, plăntuțe tinerele,

Mielușei nevinovați,

Ce-ați fost sub grijele mele,

Spuneți, v-am dat să gustați

Vrun venin din mugur verde,

Iarbă-de-fier, ce vă pierde?

Rămâi, țară, sănătoasă,

În al tău leagăn firesc,

Nu-n deșert, că ești muntoasă,

Încât ție nu-ți sosesc

Caldele soarelui raze

Ce prin munți pustii s-așează.

Rămâneți, baști învechite,

Ce ades vă cercetam,

P-a voastre ruini turtite,

Doamne, mult mai cugetam

Că asemenea ursită

Va fi mie rânduită!

Tâmpă, frumoasă Sioane!

P-al tău vârf când mă suiam,

Ca în nescari vii icoane,

Tot ținutul revedeam!

Oar, lăsa-m-a cruda soarte

Să te mai calc pân-la moarte?

Oltule, vale frumoasă!

Mult voi fi ție dator,

De mi-i trece cătră casă,

Ma, trecând , să nu m-omori!

Că dușmanii vor fi-n stare

Să nu-mi dea loc de-ngropare!