Odată un negustor

  Fiind pe drum călător,

Patru hoți îl întâlnesc,

   Îl dezbrac, îl jefuiesc

Și într-un minut de ceas

   Numa-n cămașă îl las.

După ce l-au dezbrăcat,

   Unul din ei s-a uitat,

Și cămașa nouă văzând

   Striga celorlalți zicând:

-„Nici cămașa nu-i lăsați

   Și de dânsa-l dezbrăcați!”

Iar bietul om striga:

   -”Jupân hagiu! fă-mi ăst dar,

Lasă-mi cămașa măcar.”

   Hoțul auzind astfel,

S-a răstit privind la el:

   -”Spune-mi că nu te las viu,

D-unde cunoști că sunt hagiu?”

   Omul răspunse pe loc:

-„Ba nu te cunosc deloc,

   Decât jupânelul meu,

Auz de la alții și eu

   Că hagii așa fac,

Adică: de tot dezbrac”

   Hoțul râzând l-a iertat

Și lăsându-l a plecat.