Lelea joacă până-n noapte,

Iar bărbatu-i e pe moarte.

Și

De focul bărbatului

Joacă-n capul satului.

Și

Lelea joacă, dănțuiește,

Iar bărbatu-i pătimește.

Și

Cumetrii bărbatu-i zace

Și ea face ce îi place.

148

Zicând:

Dacă m-am căsătorit,

Nu m-am și călugărit.

Că

De drag ce îl vede,

Din ochi parcă-l pierde.

Și

Pân-a nu-i muri bărbatul,

Ea a dat mână cu altul.

Și

In focul lui c-a murit,

în grab s-a căsătorit.

Dar

A dat peste dracu.

Că

Pe dragul a căutat, pe dracul a găsit.

Și acum

Buna noastră gazdă

Se dete pe brazdă.

Ca călușaua,

Se dă încoaci-încolo, se lovește de tânjală, ș-apoi vine

singură la ham.

Și

Trage ca calul la grăunțe.

Că

Toate își au leacul.

Și

Arțagul își găsește pârțagul.