In vremea războiului e mai scump fierul decât aurul.

Și

Cine e viteaz, în urma războiului se cunoaște.

Că

După război se vede capul viteazului și urma fricosului.

Lupului de i-ar fi frică de ploaie, ar purta ipingea.

Și

Leoaica numai un pui face și bun.

Și

Omul voinic nu se sperie de toate muștele.

Mulți se laudă zicând:

Dezlega-voi sacul, vedea-vei pe dracul.

O să cauți în gaură de șarpe să te ascunzi.

Și o să strigi:

Ieșiți, morți, să iîntrăm noi, că e vremea de apoi.

Dar

După război mulți viteji se găsesc

De cei

Cu curaj de găină moartă.

Ș-apoi

Nu ț-e necaz când te izbește un armăsar, ci când te

trântește un măgar.

Dar

Când geme mortul, și dracul moare de necaz.

însă

Vulpea nu se sperie de ăl de să laudă seara, ci de ăl de

mănâncă dimineața.

Sunt mulți:

La plăcinte înainte și la război înapoi.

Sau

La război în coadă și la fugă în frunte.

Zicând:

Fuga e rușinoasă, dar e și sănătoasă.

Și

își face spaimă singur, ca calul de vânt.

Și

Fuge ca dracul de tămâie.

Strigând:

Apropie-te, crâng, depărtează-te, câmp.

Și

Fuge, ca când ii gonește cu bici de foc

Și

Stă pitit ca iepurele și ciulește urechile.

I se face în cap părul măciucă.

Și

Tremură de parcă îl găsesc toate năbădăile.

Parcă i-a dat cineva mătrăgună.

Și

I se face fața ca turta de ceară.

Că

Omul fricos totdeauna umblă cu gheața în sân.

El

Se sperie de toate burienile.

Și

Părul în cap i se zbârlește

De frică, când povestește.

Și

N-are-mprejur biet nimica

De unde să-și lege frica.

Zicând:

De frică inima-n mine

Se lasă în jos pe vine.

Și

Se sperie de umbra lui

Și se uită-n urma lui.

Fricosului

De o gânganie mică

Păru-n cap i să ardică

Și pielea i se-nfurnică.

Când vede groaza,

Fuge ca câinele cu coada între picioare.

Că

De o umbră, d-o nălucă,

Frigurile îl apucă.

Numai când

Este la largul lui și la strâmtul altuia.

Zice:

Înfricoșază-ți cusurul, să nu-ți umple...

Curul.

Dacă n-ai bătut cur mic,

Nu-nfricoșa p-ăl voinic.

Că numai

Babele cu sânge bătrân

Să sperie și scuipă-n sân.

Iar când

Îl iei la trei parale.

Atunci

Mai multe din c... b...

Decât la tabaci meșini.

Și

Bea nițică apă rece,

De sperietură a-i trece

Și altădată, ca șoarecii când cântă jucând hora:

Sus de mână, jos de vână și mai aproape de gaură.

Cu toate acestea,

Frica păzește pepenii.

Și

Câinii sunt paza oilor.

Că

Mai rău se sperie cineva din auzit decât din văzut.