Ce înveți la tinerețe, aceea știi la bătrânețe.

Omul în copilărie lesne-nvață orice fie.

Meșteșugul la om e brățară de aur.

Nici un meșteșug nu e rău, ci oamenii sunt răi.

Cine învață la tinerețe se odihnește la bătrânețe.

Calul bătrân nu se învață în buiestru.

Cine știe carte are patru ochi.

Dar

Orice cu bătaie de cap se dobândește,

Pe drumuri nu se găsește.

Procopseala nu se cumpără cu bani, ci se câștigă cu ani.

Banii nu aduc procopseala, ci procopseala aduce banii.

Omul cât trăiește învață și tot moare neînvățat.

Nimenea nu poate să zică: acum le știu toate.

De aceea

La orce treabă, pe Stan pățitul întreabă.

Că

Cine întreabă nu greșește.

Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila.

Dar

Nu cere de la prost învăț și de la bătrân băț.

Că

Orb pe orb povățuind, cad amândoi în groapă.

Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl

povățuiește unde sună.

Nu cine trăiește mult știe multe, ci cine umblă mult știe multe

Mult trăiești, multe auzi; mult umbli, multe vezi;

Mult trăiești, multe pătimești; multe greșești, multe-nveți.

Iar

Găina care clocește niciodată nu e grasă.

Dar și

Piatra care se rostogolește din loc în loc nu prinde mușchi.

Toată musca nu face miere.

Toate străchinile nu sunt pentru ciorbă.

Procopseala nu e cârpă să o mototolești și să o bagi în sân.

Că

Unde nu e cap, vai de picioare.

A lipsit de acasă nouă ani și s-a întors cu doi bani.

S-a dus bou și s-a-ntors măgar.

Căci

Omul sfințește locul, iar nu locul pe om.

Toată lumea este școală.

Și

Vremea învață pe aceia ce n-au dascăl.

Adică:

Nevoia învață pe om și nuiaua pe copil.

Ursul nu joacă de voie, ci de nevoie.

De aceea

Pisica răzgâiată nu prinde șoareci niciodată.

Și

Copilul nepedepsit rămâne neprocopsit.

Copilul răzgâiat rămâne neînvățat.