Cu șchiopu-ntr-un loc șezi, 

Te-nveți să șchiopetezi. 

Și 

Cineva cînd locuiește 

Cu măgarul cel trîndav, 

Or păr din el să lipește, 

Or că vreun alt narav. 

Și 

Cu păcurarul cînd trăiești 

Trebuie să te mînjești. 

Și 

Năravu-nrădăcinat 

Nu poate fi vindecat. 

Pentru că 

Cine orce învață 

Nu uită în viață. 

Fiecare știe că 

Buba cap nu face 

Pînă nu să coace. 

Și 

Rana dacă să deschide, 

Anevoie se închide. 

Și de multe ori 

Din zgăibulița cea mică 

Bubă mare să ardică. 

Totdauna 

Foc după foc, rău după rău. 

Dar însă 

Toate tot după neam merg, 

La tulpina lor alerg. 

Din rădăcina cea rea 

Odrăslește smicea rea. 

Mulți zic: 

Meserie are bună, 

Însă ea nu schimbă firea, 

Nici stîrpește nărăvirea. 

Pentru că 

Pomul lesne să-ndreptează, 

De mic pîn’ să-ncovoiază. 

Căci orce, 

Cînd o dată să strîmbează, 

Anevoie să-ndreptează. 

Și 

Firile cînd să-ncurcă 

Anevoie se descurcă. 

De aceea 

Dă-i, să nu se nărăvească, 

Nu-l lăsa să se sfințească. 

Că, 

Pămîntul pînă nu-l calcă, 

Oale nu poate să-l facă. 

Și 

Copilul nepedepsit 

Rămîne neprocopsit.