De ce în seara asta clară,

Ce lin se culcă peste văi,

Mai cat o altă primăvară

În ochii tăi?

Privește: cerul cu pământul

Parcă-s legați c-un brâu de sânge,

Și printre brazi, când trece vântul,

Plânge!

Deschide-ți inima de floare

Când mângâierile-i te-ajung,

Și fericirii trecătoare

Zâmbește lung!

Amurgu-n părul tău aruncă

Parcă-nadins umbră mai multă.

Ce doină stinsă moare-n luncă:

Ascultă!

Aș vrea, cum luna se ridică,

De m-ai iubi în adevăr,

Să-ți prind steluța care pică

În păr!