Nu sărutările perfide...

Dă-mi ochi-ți sumbru labirint

În care patima deschide

Neantul viselor ce mint.

Dă-mi ochii tăi, adânci ca marea,

Peste-al lor haos să m-aplec,

Să sorb dintr-înșii nepăsarea

Și amintirile să-nec.

A mea privire când străbate

Adâncul lor mă înfior;

Oh! câte suflete-necate

Nu rătăcesc în apa lor!