Scena 13 

CONU GRIGORE, 
RADU și 
IONICĂ 

IONICĂ: Bună ziua! 
CONU GRIGORE (îl strâmbă): Bună ziua! Mă mir că nu ți-a fost frică să deschizi gura! Băiat tânăr ești dumneata? Halal! Și din pricina dumitale m-am certat eu la cuțite cu popa, lua-l-ar dracu! Acu, din pricina dumitale nu mai vine la mine în casă. Dar cine ești dumneata domnule ca să mă cert eu cu popa din pricina dumitale? Ce ești? Inspector, ministru? Ce dracu ești? 
IONICĂ: Dar coane Grigore, ce-s eu de vină... 
CONU GRIGORE: Ce ești de vină? D-apoi mă rog dumitale, domnule, nu știu cum îți zice, datu-ți-am eu drumul să vii la mine în casă... ori nu? Și de ce, mă rog, ți-am dat voie să vii la mine în casă, când aveam aici o fată de măritat? Hai? 
IONICĂ: Vai de mine, coane Grigore, dar eu n-am făcut nici o greșală! 
CONU GRIGORE: Apoi ce fel de tânăr ești dumneata, să te ferești de greșală, când te împinge omul la fata lui? Mă rog, ce, ce mai voiai de la mine? Să ți-o pun în brațe? Să-i lipesc buzele de freza dumitale? Dormne iartă-mă! 
IONICĂ: Coane Grigore, dar ce trebuia sa fac? 
CONU GRIGORE: Să te duci dracului, să te spânzuri, s-o omori... Dar s-o faci sa te iubească, nu să-i aduci flori, să-mi fie mie senin rău în casă... Auzi, domnule, ce mă întreabă! 
IONICĂ: Ba nu zău! Nu era s-o fur? 
CONU GRIGORE (violent): Dar de ce n-ai furat-o, domnule? Cine te-a împiedecat? 
IONICĂ: Să vă fac eu rușinea asta? 
CONU GRIGORE (în paroxism): Rușine? Da ce? Eu i-am făcut rușine lui bunică-său când i-am furat-o pe Sofica? Cinste i-am făcut, domnule, cinste, nu rușine! Dar trebuie să fie cineva om ca să facă așa ceva, nu un ăla, cum te-a poreclit 
GEORGICĂ. (Alt ton.) Acuma mă duc să ți-o trimit pe 
OLGUȚA încoace și dacă în cinci minute nu aranjezi cu ea, poți să te duci la toți dracii, mototol ce ești!