Scena 20 

COANA SOFICA, CONU GU1GORE, 
CONSTANTIN 

(Bărbații stau o clipă, se privesc, apoi plimbându-se nervoși, în așa fel stingheriți unul față de altul, că nici în fața evidenței nu se pot da bătuți.) 

CONU GRIGORE: Dar nu cumva se întâmplă să cunoști și plicurile astea? (Scoate din buzunar plicul pe care-l citise părintelui.) 
GEORGICĂ: Hai ha! Am înțeles! Le cunosc! Le cunosc! 
COANA SOFICA: Ce-ai înțeles? 
CONU GRIGORE: Mă rog, ce-ai înțeles? 
GEORGICĂ: Cine nu-i vinovat să-mi arunce piatra. Ia uitați-vă unul la altul. Romantici bătrâni ce sunteți! Dar faptul că l-ați înjurat pe nenea Răducu, îmi rezervă dreptul să-l răzbun cu alt prilej, (iese triumfător.) 
CONU GRIGORE: Ce vrea să zică ăsta? 
COANA SOFICA: Știu eu?! N-am priceput nimic! 
CONU GRIGORE: Prostii! 
COANA SOFICA: Chiar prostii! 
CONU GRIGORE (dă cu ochii de 
CONSTANTIN, care s-a făcut mic și fiindcă trebuie să se răzbune pe cineva, pornește): Uite. 
CONSTANTIN așteaptă! 
COANA SOFICA (de asemenea furioasă): Ce mai vrei, 
CONSTANTINe? 
CONSTANTIN: Apoi ce să vreau? Ia, m-am abătut și eu pe la alde dumneavoastră... 
CONU GRIGORE: Ba te-a chemat Sofica, să-ți dea niște plăcinte din cele de ieri... 
COANA SOFICA (răzbunătoare): Apoi iaca îi rău, că n-au mai rămas plăcinte... Nu-i așa, 
CONSTANTINe?... 

C o r t i n a