Scena 4

COANA SOFICA, 
GEORGICĂ 

GEORGICĂ: Tiii, că rău îmi pare! Se cunoaște că-s sportmen. N-am noroc la literatură; nu pot să scriu că n-am plic. 
COANA SOFICA: Am priceput! Iar vrei plic. 
GEORGICĂ: Vreau, dar nu-mi dai. 
COANA SOFICA: Cere lui tată-tău. 
GEORGICĂ: Nu pot, că s-a ferecat în odaie. Nu răspunde. 
COANA SOFICA: Doarme omul! 
GEORGICĂ: Ce doarme! Mofturi. Scrie. Vorba e că n-arn plic. 
COANA SOFICA: Și 
OLGUȚA n-are? 
GEORGICĂ: Ia lasă-mă-n pace cu plicurile Olguței... scrie pe plicuri comerciale. Zău, mamă, dă-mi tu un plic bun! 
COANA SOFICA : Nu-ți mai dau că n- am nici eu. 
GEORGICĂ: Nu-mi dai! 
COANA SOFICA: N-am. 
GEORGICĂ: N- ai? Și dacă le găsesc eu, mi le dai pe toate? 
COANA SOFICA: Ei asta-i! Îți place vorbă lungă. Am, n-am, nu-țidau! 
GEORGICĂ: Bine! Mu duc la tata, fac scandal la ușă și-i rog să-mi dea bani, să-mi cumpăr un plic bun, fiindcă mata nu mai ai plicuri bune, din care mi-ai dat până acum. 
COANA SOFICA : Nu ți-i rușine obrazului! Va să zică, așa te porți! Eu îți fac hatâr de-ți dau din plicurile mele bune și fiindcă știi că mă feresc să nu le vadă tată-tău, îmi pui cuțitul în gât! Frumos îți șade? 
GEORGICĂ: Nu, dar vorba lungă sărăcia omului; îmi dai ori nu-mi dai? (Gata să pornească.) 
COANA SOFICA: Așa, nu-ți dau. Ei, stai, zăpăcitule! Dar dacă mă rogi frumos, poate că mă înduplec. 
GEORGICĂ (o ia de gât și o sărută): Mămică, dă-mi un plic. 
COANA SOFICA: Așa! Acum hai să-ți dau, dar de mâine să nu-mi mai ceri, că nu mai am. Hai să-ți dau! 
GEORGICĂ: Nu, mi-i nevoie. Eu voiam să capăt numai aprobarea, mamă romantică ce ești. Că plicul l-am luat, eu, ca să fiu sigur. Knock-out ! Prin indirectă cu stângă în șifonier, sub cămășile de noapte. 
COANA SOFICA: Va să zică, de asta erau toate rufele vânjolte în dulap! 
GEORGICĂ: Obligația mea era să găsesc plicurile, restul e treabă femeiască și nu mă interesează! 
COANA SOFICA: A! Apoi nu-mi place! Să știi că de-acum închid cu cheia și țin cheia la mine! 
GEORGICĂ: Rău! Știi bine că Dobrin fierarul nu poate să facă asemenea chei și n-ai să mai ai cu ce mai deschide. Bagă de seamă! 
COANA SOFICA: Bravo! Frumoase apucături, n-am ce zice! 
GEORGICĂ: Ce să zici. Doar mata ești de vina! Copilul ar fi bun dacă părinții nu l-ar sili să fie păcătos! 
COANA SOFICA: D-apoi cu tine nimeni n-o scoate la capăt. Mă duc să mă culc.