Cuvânt înainte

Volumul de faţă constituie o primă încercare făcută în ţară de a aduna la un loc mărturii despre detenţia a numeroşi clerici ortodocşi români sub autoritatea atee comunistă, de a le comenta şi organiza. Cercetarea martiriului clerical din România a fost deschisă de dl. Cicerone Ioniţoiu. Vieţuind în străinătate – deci având la dispoziţie mijloace anevoioase de informare şi, pe de altă parte, respectiva analiză fiindu-i sponsorizată de către Biserica Catolică – lucrarea domniei sale enumeră nenorocirile abătute asupra Bisericii Unite şi lasă impresia că Biserica majoritară a neamului nostru a dat prea puţini mucenici – ceea ce, de altfel, marele truditor al istoriei nu afirmă niciodată, nici nu are în intenţie. Am specificat că este vorba despre o impresie şi am desemnat cauzele posibile. Aducându-i lauda cuvenită, autorul paginilor intitulate „Rugul aprins” – Duhovnicii ortodoxiei sub lespezi, în gherlele comuniste s-a hotărât să contribuie la eliminarea acestei impresii false şi la înlocuirea ei cu o cunoaştere cutremurătoare şi, în acelaşi timp, întăritoare pentru cititori, cunoaşterea unui martiraj extrem de numeros, de dureros, de înălţător, suferit de părinţii noştri duhovniceşti, preoţi, monahi, monahii, teologi şi, uneori, de laici în numele credinţei sau care, după eliberare, au pus început nou existenţei pământeşti, reorientându-şi vieţile spre dedicarea lor lui Dumnezeu.

Vom întâlni, în continuare, istorii sordide ale torturii individuale; dezvăluiri asupra modului cum întreaga familie a preoţilor ajungea în detenţie sau era scoasă în afara societăţii; consemnarea amănunţită a felului cum preoţimea ortodoxă română şi-a desfăşurat, fără întrerupere, activitatea misionară şi slujitoare în închisori şi lagăre; date privitoare la naşterea spontană a ecumenismului local, încă din primul lagăr politic înfiinţat de tiranie, ecumenism al confesiunilor creştine, dar şi între religii osebite, născut prin marea frăţietate şi dragostea întru Hristos profesate de clericii ortodocşi, pomenirea unor stupefiante convertiri, ba şi minuni; şi, în final, evocarea rolului roditor al clerului nostru în a trezi conştiinţele laice până la auzirea chemării blândului Iisus către altar.

Apar aici figuri extraordinare ale credinţei noastre strămoşeşti, cărturari eminenţi, ca pr. prof. Dumitru Stăniloae, poetul Vasile Voiculescu, arhim. Benedict Ghiuş, prof. I. V. Georgescu; artişti cu realizări nemuritoare, ca pictorii bisericeşti arhim. Sofian Boghiu şi dirijorul arhim. Felix Dubneac; poetul ieroschimonah Daniil (Sandu Tudor); şi victime pentru iubirea de Divinitate, de adevăr, dreptate, mai puţin cunoscute, dar nu mai puţin tragice şi vrednice de închinăciune adâncă.

Această varietate de subiecte, ca şi modul diferenţiat de tratare a lor, mi-a impus împărţirea volumului în trei secţiuni, deosebirile dintre stilurile şi obiectivele literare ale cărora sunt atenuate de unitatea lui tematică.

Socotesc abia deschis dosarul a 50 de ani de martiriu al Bisericii Ortodoxe Române sub comunism, atât ca scriere literară (secţiunile II şi III), cât şi documentară (secţiunea I).

Dar până şi acest preludiu este cumplit de zguduitor şi extrem de necesar pentru studierea istoriei moderne a Bisericii noastre naţionale.