Când se încinge vreo bătaie cu bulgări de zăpadă, Morcoveaţă singur face cât o tabără întreagă. E temut şi i s-a dus buhul, fiindcă bagă pietre în bulgări.
Ţinteşte la cap: e mai sigur.
Cât e ger şi ceilalţi se dau pe gheaţă, îşi face un lune-cuş numai pentru el, departe, pe iarbă.
La capră îi place să sară ceilalţi. El rămâne mereu „capră”.
La baba-oarba se lasă prins cât vrei, fără să-i pese de libertatea lui.
Iar la de-a v-aţi ascunselea se ascunde aşa de bine, încât uită toţi de el.