Uneori, obosiţi de joacă, Ernestina şi Felix îi împrumută cu dragă inimă jucăriile lor. Luând astfel câte o fărâmă din fericirea fiecăruia, Morcoveaţă îşi făureşte, în taină, o fericire umilă.
Niciodată însă nu se arată prea încântat, de frică să nu i se ceară jucăriile înapoi.