Cuvânt înainte
Unii dau începuturilor valahilor o mai mare însemnatate politică decât ar cere-o așezarea lor geografică și civilizația, că deși numele de Român vine din vemuri stravechi și intră în uzanța curentă, nu totul vine din folosirea aceluia, și asta datorită numeroaselor secole de întrerupere o astfel de asociere devine nefondată și de modă recentă. Dar când unul vorbea de valahi, nimeni nu știa cărei naționalități sa îi asocieze, cum s-ar spune la Petersburg, aștia sunt Slavi cu totii și doar pentru acest motiv sa gaseasca de cuviinta a-i anexa pe toti la Rusia. Numele adus din nou în uzanță are totuși puterea de a explica și de a marca populația pe harta etnografică a Europei.
Acest punct de vedere nu mai este asa de necunoscut acum precum altadata, ca aparitia de descoperiri in istorie se prezinta impotriva ideii, ca sloganul de indepartare de trunchiul slavic nu mai este o problema care sa capteze asa de mare atentie. La aceste probleme fie si doar pentru acel slogan, m-am straduit sa contribui; la ele se adreseaza urmatoarele articole la care de cativa ani incoace am lucrat, de la fragmente dispersate la o noua forma marita si integral sumarizata.
Sunt si unele intrebari care au aparut in cursul investigatiilor care nu sunt neaparat importante. Sunt cele legate de cat de apropiata este legatura lor cu Getii si cu Dacii, de cat mult sange slav le curge prin vene, sau cat de devreme au aparut ei pe scena europeana, care sunt memoriile lor legate de barbatii lor de seama, de bulgarii si contributia lor la inceputurile principatelor danubiene, si altele chestiuni fara sa le leg neaparat de chestiuni orientale curente si de planurile lor de stabilire ale unei noi imparatii Dacice.
Nu mi-e teama ca cititorul german va descoperi vreo tendentiozitate politică în studiile mele; căci comparand cu impartialitate rezultatele cercetarii mele constiincioase si fara justificari moralizatoare, cu autorii unei lucrari asemanatoare nimeni nu i-ar nega independenta. Este deosebit in Romania si in tarile locuite de romani unde perjudiciile nationaliste care le intuneca intelegerea vor face ca orice informatie venita din afara sa fie primita cu revoltare si mare suspiciune.
De cativa ani incoace exista parerea ca a existat o populatie romaneasca in evul mediu la nord de Dunare. Despre aceasta nu gasesc traditii istorice reale, si eu trebuie sa iau nota de lipsa acestor evidente indubitable. Chiar si faptul ca exista foarte mult sange slav in venele populatiei grecesti de azi ar trebui sa pledeze pentru acea indoiala. Si fara indoiala unul ar putea zice ca in ipoteza migrationista exista suspiciunea unei rupturi tarzii, pentru ca nici sangele unor eroi din Iliada si Odiseea nu ar fi putut ramane neschimbat in urma unor amestecuri atat de incredibile care s-au petrecut chiar pe durata vietii unor oameni in acea peninsula estica. Dar nu, mandria de rasa se rascoala prin discutii in jurul puritatii sau amestecului de sange, si exista o preocupare legata de intrebari delicate cand sunt puse in legatura cu vechimea si cu atat mai mult faima si nobletea descendentei lor. Mie imi pare ca prezenta lor trebuie sa fie veche in Dacia, cata vreme prezenta maghiarilor, a germanilor si a slavilor este de asemenea veche. Dupa conceptiile unor fanatici totusi si inlocuitorilor lor intr-ale mintii nimic din ce s-a intamplat dupa Traian n-ar fi putea creea o noua realitate, Attila sau Arpad de asemenea n-ar fi putut schimba ceea ce Traian a statornicit, si nici sasii transilvaneni nu puteau aduce nici o schimbare a lor. Odata ce dacii au devenit romani, au stat romani, si au transmis felul de roman. Intrusii nedemni pe de alta parte au trebuit ori sa dispara contopiti in multime ori sa plece daca n-au apreciat onoarea de a fi alaturi de marele unchi roman. Acum consecinta vederilor mele istorice care se impotrivesc foarte mult unor astfel de pareri superficiale, sigur vor da nastere unor exprimari violente din partea natiunii expres ofensate. Oricum, eu sper ca odata ce poporul roman nu va mai fi interesat doar in a capitaliza stramosi romani ci de a derula o modesta masa proprie de interes fara prejudecati, atunci scrierea istorie nu va mai amesteca laolalta patriotismul ci facuta intr-un spirit critic bazata pe adevar.
Viena, Mai 1871 Robert Rösler
