Scena IV

Aceiași, JEFF

JEFF (a apărut la capătul de sus al scării, tocmai în momentul în care Corina se pregătea să urce. Are o carte în mână): Bună dimineața, domnișoară Corina.

CORINA (a rămas locului. Răspunde încet, fără să-l privească bine în ochi, ca și cum s-ar eschiva): Bună dimineața, Jeff.

JEFF (urcă treptele spre ea. Se oprește în fața ei. Vorbește cu animație): Azi e duminică. Am venit să dau raportul săptămânii.

CORINA: Da, Jeff. (Îi pune ușor o mână pe umăr.)

JEFF (deschide cartea): La geometria descriptivă, de luni până azi, patruzeci și două de pagini. Să știi că am trecut de cea mai grea…

CORINA (fără prea multă convingere): Dar le știi?

JEFF: Ca pe apă. La algebră, douăsprezece pagini: ecuațiile de gradul al doilea. (Se oprește, se uită drept în ochii ei, așteptând un cuvânt de aprobare.) N-am lucrat bine?

CORINA: Ba da. Ai fost harnic.

JEFF: Știți, am făcut mai mult decât mi-ați însemnat dumneavoastră. Vedeți (îi arată pe carte:) era însemnat numai până aici… Eu am făcut și… (Pentru că ea tace, el are impresia că se îndoiește de spusele lui. Îi întinde cu un gest brusc cartea deschisă.) Dacă nu credeți, puteți să mă ascultați.

CORINA: Te cred, Jeff.

JEFF: Atunci, după masă la patru…

CORINA (Cu un gest vag): După masă…

JEFF: Domnișoară Corina, mi-ați promis. Eram înțeleși. Dacă termin într-o săptămână până unde ați făcut semn, atunci duminică după masă, la patru veniți cu mine pe lac, numai cu mine, numai noi doi, și vâslesc eu. Mi-ați promis…

CORINA: După masă nu se poate. Nu se mai poate.

JEFF (violent): Nu vă lasă el!

CORINA: Jeff, te-am rugat de atâtea ori să nu mai spui așa: „el”. (Pauză. Pe urmă cu o voce care încearcă să fie fără emoție:) După masă… nu mai sunt aici.

JEFF (o privește pe ea. Pe urmă, scurt, pe Bogoiu, întrebător).

BOGOIU: Pleacă.

JEFF: Când? De ce?

CORÂNA: Plec chiar acum. Înainte de prânz. De ce? (Ridicare din umeri.) Am primit o veste de la București.

JEFF: Ce veste? Când? Poșta n-a trecut. Telefonul n-a sunat. De ce glumiți cu mine? V-am rugat de atâtea ori să nu glumiți cu mine.

CORINA (îl privește drept în ochi): Jeff, de-atâtea ori am glumit cu tine. Acuma nu glumesc.

JEFF (nu înțelege, nu acceptă, o privește plin de întrebări, deși simte că ceea ce spune ea este foarte serios.)

CORINA (se desprinde de lângă el și urcă scara încet, urmărită de privirea lui, până ce iese din scenă. Bogoiu a asistat la întreaga scenă, fără să spună nici un cuvânt, încurcat de privirea disperat întrebătoare a lui Jeff, de gesturile evazive ale Corinei.)