Scena VII

D-ra CUCU— PROFESORUL

D-ra CUCU

Ai văzut d-le profesor de matematici?

PROFESORUL

(Timid): Am văzut.

D-ra CUCU

Ce desordine! Ce scandal! Când eu strig în conferință că se duce școala de râpă, d-ta taci.

PROFESORUL

D-ră Cucu.

D-ra CUCU

(Intransigentă): Nicio domnișoară Cucu. D-ta taci și stai cu nasul în cărți și-ți vezi de stelele și

cometele d-tale.

PROFESORUL

(Timid, modest): Studiez.

D-ra CUCU

Studiezi?! De asta ești d-ta profesor? Ca să studiezi?

PROFESORUL

Cred că da.

D-ra CUCU

Și între timp elevii și elevele își fac de cap. Ce desmăț! Ce perversitate!

PROFESORUL

Perversitate ? Exagerezi.

D-ra CUCU

Exagerez? Poți d-ta să-mi spui ce caută fata asta la gară?

PROFESORUL

(După o tăcere de o secundă, foarte serios): D-ră Cucu! D-ta ai fost vreodată la mare?

D-ra CUCU

Am fost la nămol, la Tekirghiol.

PROFESORUL

Nu la nămol. La mare ai fost? 

D-ra CUCU

(Bănuitoare): Ce vrei să spui cu asta ?

PROFESORUL

Într’un târg de provincie ca al nostru… gara este… marea. Este portul, necunoscutul, depărtarea.

D-ra CUCU

(Plat): Ce depărtare ?

PROFESORUL

Este dorul de a pleca, de a fugi.

D-ra CUCU

De a pleca? De ce să pleci? Unde să pleci?

PROFESORUL

In altă parte. In altă lume.

D-ra CUCU

(Severa): Domnule Profesor, dacă astea sunt lecțiile pe care d-ta le dai elevelor, în orele d-tale, atunci să-mi dai voie să-ți spun.., dă-mi voie să-ți spun… (Se aude un șuerat de locomotivă și un sgomot de tren).

ȘEFUL

(Apărând o secundă în prag): Personalul. Vine personalul.

PROFESORUL

(Cu o tresărire de emoție): Vine. (Iese precipitat).

D-ra CUCU

(Singură în scenă): Auzi d-ta. Necunoscutul? Depărtarea. (Iese si ea pe peron).