SCENA VI

ACEIAȘI, DIRECTORUL, ANA

DIRECTORUL: Domnul profesor Andronic?

ANDRONIC: Eu.

ANA: Dumnealui e, conașule, domnul care v-a căutat. Nici acum nu vrea să spună cum îl cheamă. Uite, a dat buzna peste mine.

ANDRONIC: Ana, ce fel de vorbă…

DIRECTORUL: Are dreptate, domnule profesor. E adevărat. Am dat buzna. Am năvălit. Dar veți înțelege graba mea. Dorința de a vă cunoaște. Nerăbdarea de a vă vorbi. Mai ales (se uită sever spre Magda) că am fost copilărește indus în eroare. Mi s-a spus că sunteți la Universitate și că vă întoarceți decât seara târziu.

AVDRONIC: Vă, rog să luați loc. Ana, te poți duce.

ANA (îmbufnată): Păi de! Da’ nasturele ăsta când o să-l cos? (Iese prin ușa din fund.)

ANDRONIC: Lasă, mai târziu.