15. CUM A FOST TORPILATA AUDIENTA MEA LA HESS.

În volumul precedent am arătat ca delegaţii Reichului, Baldur von Schirach şi von Bohlen, cu prilejul reînhumarii Căpitanului, mi-au transmis din partea lui Rudolf Hess invitaţia să-l vizitez la Berlin. Mi-au comunicat şi data întâlnirii, 15 Ianuarie 1941.

În vederea acestui important eveniment, îmi făceam pregătirile necesare şi aşteptam dintr-un moment într-altul sa mi se indice modalitatea plecării. Dar 15 Ianuarie se apropia şi din partea Legaţiei Germane nu se observa nici o mişcare.

Chestiunea a luat o alta întorsătură şi s-a lămurit mai târziu. Cei doi complici, Fabricius şi Antonescu, erau neliniştiţi de perspectiva întâlnirii mele cu Hess, a carei scadenta se apropia. Toate planurile lor conspirative contra Legiunii puteau fi date peste cap.

Invitaţia nu putea fi anulata. Era vorba de Rudolf Hess, a doua personalitate a Reichului, desemnat de Führer să-i ia locul, în cazul dispariţiei lui. şi atunci au urzit intriga ca sa torpileze audienta mea la Hess într-o forma aparent nevinovata, ca şi cum n-ar fi opoziţie contra ei. În ce a constat maşinaţia? Fabricius i-a trimis lui Ribbentrop cererea lui Antonescu de a fi primit urgent în audienta de Führer, într-o chestiune de „ordine interna”, care, daca nu e rezolvata, ar putea periclita colaborarea militara între România şi Germania. Sensibil la aceasta chestiune, temându-se de complicaţii cu România, destinata sa joace un rol important în viitoarea încăierare cu Rusia, Hitler a dat curs cererii lui Antonescu şi a fixat data audientei pe ziua de 14 Ianuarie 1941. Eo ipso, cealaltă audienta a mea, la Rudolf Hess, căzuse sau se amânase, prin apropierea celor doua date.

Dar o decizie neprevăzută a lui Hitler crease o noua complicaţie în planurile celor doi complici. Antonescu vroia sa meargă singur la Hitler, pentru a obţine mâna libera de la acesta în acţiunea de represiune a mişcării, în curs de pregătire. Ori Hitler, vrând sa tranşeze definitiv conflictul dintre Antonescu şi Mişcare, în vederea războiului de răsărit, a luat hotărârea sa ma invite şi pe mine.

Ce era de făcut? Antonescu, după câteva ezitări, a acceptat sa meargă cu mine la Berchtesgaden. Dar, de acord cu Fabricius, a imaginat o alta stratagema pentru a diminua rolul meu în aceasta audienta. În loc ca Fabricius sa vina direct la mine pentru a-mi comunica invitaţia Führerului sa se facă prin general, ca şi cum ar fi fost obţinută prin intermediul acestuia şi era o favoare ce mi se făcea.

Generalul Antonescu a dat invitaţiei mele sensul dorit de el: nu eram invitatul direct al Führerului, ci Conducătorul Statului era primit în audienta de Hitler, în 14 Ianuarie, şi a considerat oportun să-l însoţesc şi eu, intervenind în acest sens la Berlin. Eu eram o anexa în cadrul acestei audiente, un subsidiar, şi nu un invitat direct, cum era cazul în realitate.

Manipularea invitaţiei mele a mers şi mai departe: nu mi-a pomenit nimic de „ordinea interna”, motivul pentru care se ducea Antonescu la Berchtesgaden şi mi s-a spus ca în audienta la Hitler, „se vor trata probleme de ordin militar”.

În seara de 12 ianuarie ma aflam la Preşedinţie. Generalul Antonescu se afla la Predeal. Sunt chemat la secretariatul lui Antonescu, cu rugămintea sa aştept o comunicare importanta venita de la Conducătorul Statului, prin teletip. Am aşteptat şi în câteva minute a venit pe banda un mesaj, dar nu din partea Generalului, ci a lui Mihai Antonescu! Acesta îmi comunica ca Führerul l-a invitat pe Generalul Antonescu la Berchtesgaden, pe data de 14 Ianuarie 1941, pentru a trata chestiuni de ordin militar. Generalul s-a gândit ca ar fi bine să-l însoţesc şi eu şi a făcut demersul necesar la Berlin. În comunicarea trimisa de Mihai Antonescu nu se pomenea nimic de audienta mea la Hess, a carei data era iminenta. Normal ar fi fost ca sa mi se comunice când va avea loc aceasta audienta, eventual după întâlnirea cu Hitler.

I-am răspuns, tot prin teletip, ca nu înţeleg ce sa caut eu într-o conferinţă de ordin militar, daca merge Generalul la Berchtesgaden. Trebuie sa ma consult cu prietenii mei şi mâine îi voi da răspunsul.

În dimineaţa de 13 Ianuarie s-a desfăşurat ceremonia de la „Casa Verde”, închinata eroilor Mota şi Marin, căzuţi în Majadahonda. După ceremonie, a venit la mine Stelzer, primul consilier al Legaţiei Germane la mine, pentru a ma întreba daca merg la Berchtesgaden. I-am comunicat ca nu am luat nici o decizie şi ca încă nu stiu precis daca este o invitaţie a Führerului sau o invitaţie a generalului Antonescu, ca să-l însoţesc la Berchtesgaden.

Îndată m-am sfătuit cu o serie de fruntaşi ai Legiunii (Petrascu, Stoicanescu, Iasinschi, Corneliu Georgescu etc.). Le-am expus situaţia şi cu toţii au fost de acord sa nu ma duc, pentru ca, cu certitudine este o cursa la mijloc.

După masa a venit la mine, la Preşedinţie, Fabricius, asigurându-mă ca invitaţia vine direct de la Hitler. I-am răspuns ca condiţiile în care mi s-a transmis aceasta invitaţie ma împiedica sa ma duc. Iar apoi, obiectul ei, chestiuni militare, ies din competenta mea. I-am amintit de audienta mea la Rudolf Hess, fixata pentru 15 Ianuarie, care nici până acuma n-a fost programata.

Mai aveam un motiv grav sa nu ma duc la Berchtesgaden în acel moment: Ciordas, fiul cunoscutului martir ardelean, ucis de unguri în 1919, era Consilier la Legaţia Româna din Berlin în 1940. Se împrietenise cu Greceanu, Ministrul nostru în Germania, şi cu Mircea Dimitriu seful garnizoanei legionare din Berlin. Ciordas juca bridge cu Schmidt, traducătorul oficial al Reichului. În cursul unui joc, Schmidt i-a spus lui Ciordas ca „daca legionarii nu se cuminţesc, vor fi eliminaţi de la putere. Führerul s-a decis definitiv pentru Antonescu”. Ciordas le-a comunicat confidenţial aceasta convorbire lui Greceanu şi lui Mircea Dimitriu, care, la rândul lor, mi-au transmis informaţia la Bucureşti, tot cam pe la începutul lui Ianuarie.

Aşadar în acel moment, jocul conspirativ Antonescu-Fabricius-Ribbentrop era destul de înaintat. Nu stiu daca mergând s-ar mai fi putut îndrepta ceva. Nu ar fi fost o masa rotunda, la care fiecare să-şi exprime părerile în toată libertatea. Hitler, cu brutalitatea lui caracteristica, mi-ar fi cerut sa trec comanda Legiunii lui Antonescu… Nu stiu ce s-ar fi întâmplat…