Cuvânt înainte

În literatura contemporană, cărţile şi comentariile asupra Mişcării Legionare din România nu lipsesc. S-ar putea chiar spune că ele sunt în abundenţă. Dacă s-ar vrea să se redacteze o listă de tot ceea ce a fost scris până în prezent asupra Legiunii s-ar obţine o bibliotecă impresionantă. Totuşi, din acest maldăr de opere şi de interpretări, un număr foarte redus respectă adevărul istoric.

Unele dintre aceste opere conţin lacune de informare inadmisibile sau tratează în mod superficial problema legionară; altele aparţin unei specii istorice dintre cele mai detestabile: e vorba de aceste producţii insiduos comandate ori sugerate de către anumite cercuri internaţionale duşmane ale Patriei şi ale Religiei, în scopul de a lovi Mişcarea Legionară. Se pot număra pe degete autorii care şi-au dat cu adevărat osteneala spre a distinge adevărul de neadevăr şi de calomnie.

În afara de aceasta, noi trebuie să plasăm într-o categorie aparte lucrările provenind din mijlocul duşmanilor interni ai Legiunii, ale căror inepţii s-au bucurat de o largă difuzare în străinătate. Aceste publicaţii şi comentarii nu mai pot servi la cunoaşterea reală a istoriei legionare; căci ele au fost concepute numai în scopul de a se escamota adevărul şi de a justifica, printr-o falsă prezentare a culpabilităţilor, persecuţiile dezlănţuite împotriva legionarilor.

Realizând această lucrare ce urmează să apară în mai multe volume, am voit să restabilesc, în faţa elitelor intelectuale şi politice ale Occidentului, adevăratul curs al evenimentelor istoriei atât de frământate a Legiunii. Dincolo de faptele care, în mare parte, sunt deja cunoscute, există o cheie particulară care le explică, un substrat inteligibil, format din înlănţuirea de la cauză la efect. Singură cunoaşterea motivelor ce-au determinat manifestările Legiunii permite adoptarea unei hotărâri finale asupra ei.

Pentru ce a avut loc o anume acţiune legionară? Care au fost efectele şi care au fost reacţiile provocate în tabăra adversă? Şi invers, ce gen de acţiuni au întreprins vrăjmaşii şi cum s-au apărat de ele legionarii?

Istoria Mişcării trebuie expusă în conexiunile ei intime, în aceste tranziţii specifice ce s-au produs la un moment sau altul din existenţa sa. În afară de asta, nu poate exista istorie, ci o simplă colecţie de documente.

Adversarii noştri, primii, au înţeles ce enormă importanţă avea geneza activităţilor legionare şi spre acest punct ei şi-au concentrat incursiunile „istorice”; în intenţia de a tulbura izvoarele cristaline din care a luat naştere Mişcarea Legionară şi de a altera distribuţia reală a responsabilităţilor în conflictele şi şocurile ce-au avut loc între noi şi alte grupări politice. Pentru a da un exemplu: Legiunea a fost continuu acuzată de violenţe, de acte de teroare, ca rezultat al unei doctrine ce prescria cucerirea puterii prin violenţă. Nimic mai absurd şi mai neadevărat! Cine va citi această carte se va convinge că adevărul se află exact la polul opus: violenţele au constituit constanta de acţiune a tuturor partidelor şi regimurilor guvernamentale din România; în timp ce legionarii au fost victimele lor permanente, plătind un tribut înspăimântător în vieţi omeneşti, din rândul elementelor celor mai alese ale naţiunii. Acteloe noastre rare de violenţă n-au fost decât reacţii legitime ale unor oameni împinşi la disperare de către teroarea exercitată de guverne într-adevăr teroriste.

În această operă am urmat, până în 1933, firul expunerii făcute de Corneliu Codreanu în cartea lui, „PENTRU LEGIONARI”…Cu începere din toamna acelui an, a trebuit să reconstitui trecutul Legiunii cu materialul pe care l-am avut la dispoziţie. Totuşi chiar pentru această perioadă – care se întinde până la sfârşitul fazei de expansiune – eu n-am fost singur. Am avut de partea mea un ghid sigur: „CIRCULĂRILE” Căpitanului, în care au fost consemnate cea mai mare parte din evenimentele epocii.

M-am folosit de asemenea, bineînţeles, de faptul că nu am fost străin faţă de Legiune, că puteri distrugătoare ale comunismului mondial – se găsesc faţă în faţă, se pregătesc pentru o luptă finală. Nu numai soarta poporului român, ci şi aceea a tuturor popoarelor lumii, depind de rezultatul acestei lupte, care depăşeşte interesele particulare ale fiecărei naţiuni şi ia proporţiile unui război apocaliptic.

În anii care vin se va decide dacă omenirea vrea să rămână fidelă lui Hristos sau dacă ea dezertează în masă, pentru a se aşeza sub domnia lui Antihrist.

Mişcarea Legionară după 40 de ani de sacrificii şi de devotament în principiile moralei creştine îşi continuă lupta pentru apărarea creştinătăţii alături de toate forţrle sănătoase din lume, sub aripa protectoare a Arhanghelului Mihail, patronul şi protectorul ei ceresc.

24 iunie 1967