Glasul tău îi fraged, glasul tău pătrunde,

Și îmi dă speranță rugăciunea ta.

Eu sufăr, și Domnul poate să te-asculte,

Deci și pentru mine să-l rogi nu uita.

Eu ascund durerea ce mă chinuiește,

Căci nu mi se cade a ți-o arăta...

Dar pieptul se sfarmă, secretul zbucnește,

Deci și pentru mine să-l rogi nu uita.

Ți-aș spune o vorbă și sunt la-ngrijere,

Că fața ta poate se va întrista;

Fii dar tu cu pace, iar eu cu durere,

Deci și pentru mine te rog nu uita.

Două inimi însă făcând rugăciune,

Tot cu o credință făr-a înceta,

Pot odinioară să se împreune,

Deci și pentru mine să-l rogi nu uita.