Introducere

A fost odată ca niciodată, aşa încep basmele române şi cu aceleaşi cuvinte încep această mică introducere la noua colecțiune de basme, ce se prezintă publicului român. Da! a fost odată vremea cînd basme, cîntece, ghicitori, cu un cuvînt tot ce exprimă bucuria şi jalea poporului, nici nu se băga în seamă şi era neconsiderat întocmai ca însuşi poporul. Dar acum a trecut acea epocă, şi tezaurul poetic al poporului iese cu încetul la lumina zilei spre răsfăţul tuturor acelora cari ştiu să împletească un mănunchi din trandafiri iscusiţi şi din viorele tainice ce cresc în umbra pădurilor seculare şi pe marginile drumurilor, căutate şi iubite numai de popor.

Ba încă şi mai mult, caracterul naţional nu e nicăieri mai pronunţat decît tocmai în aceste roade crescute din inima poporului.

O cercetare mai de aproape a tuturor basmelor ce le întîlnim pe la diferite popoare, a avut rezultatul neaşteptat de a dovedi între dînsele o înrudire pe atît de strînsă, cât de neînţeleasă.

S-a născut deci o ştiinţă nouă, poreclită cu un nume englezesc: folklore, adică studiul poporului din punctul de vedere etno-psihic, studiul sufletului al fiecărei naţiuni. Obiectul de căpetenie al acestor cercetări este pe de o parte sporirea materialului, pe de alta urmărirea înrudirei şi încercarea esplicării.

Ar fi să fac aci istoricul mitografiei moderne dacă aş voi să arăt dezvoltarea acestei ştiinţe noi de la întemeierea ei prin fraţii Grimm până In ziua de astăzi.

Aci insă trebuie să mă mulţumesc cu aceea de a arăta valoarea noei colecţiuni, pârga unui tânăr culegător, adusă ca prinos iubitorilor literaturei populare.

Ceea ce se cere de ştiinţa modernă este: oglindă adevărată, nu meşteşugită, basme culese cu toată sfinţenia din gura poporului, iar nu iscodiri ale fanteziei propriie.

Această cerinţă este pe deplin satisfăcută în colecţiunea de faţă. Avem înaintea noastră basme curat româneşti şi adevărat româneşti. Ce e drept, nu toate basmele sunt noi, unele sunt variante, cari, ca atari au valoarea lor căci într-însele se resfiră cite un basm sau altul prin activitatea poporului, ca o rază luminoasă ce trece printr-o prizmă poetică.

Pe lângă aceste, mai au basmele române şi o importanţă deosebită pentru stabilirea adevăratului stil românesc. Am avea pilde preţioase, modele nepreţuite de limbă şi structură gramaticală, dacă am putea să reproducem basmele aşa cum se spun, cu aceeaşi exactitate, cum reproducem obiecte luminoase, prin mijlocul fotografiei. Un culegător bun de basme va fi numai acela care nu va amesteca limba şi lipsa de stil a literaturei numite artistice In graiul naiv al poporului, acela care nu va sădi flori exotice în câmpia înflorită a geniului popular.

Şi din acest punct de vedere recunoaştem că autorul a apucat calea adevărată. Din parte-mi doresc ca această colecţiune să-şi facă calea, ea publicul inteligent şi îngăduitor să o considere ca un început fără pretenţiuni dar care ne face să nădăjduim a mai întîlni des pe autor adunind şi culegînd cu dragoste şi inteligenţă comoara poetică a poporului român.

Bucureşti, 1 ianuarie 1885

DR. M. GASTER