Te-ai înstrăinat de mine, mamă,

nu-mi mai dai din ţîţă de mâncare,

ci din mână,

Am ajuns să avem masă în casă, mamă,

am ajuns să avem masă în sofragerie.

A devenit de lemn sânul tău, mamă,

masă cu pahare, sfârcul ţîţii tale.

Dă-ne mie, mamă, şi prietenilor mei de băut

şi după ce ne săturăm setea de viaţă

dă-ne de murit, mamă.