Dragule, dacă te opreşte oricine altcineva din mersul

tău, sau din somnul tău, ca să te întrebe, cu sărut

sau cu urlet, cine eşti, tu nu-i răspunde pentru că nu

ştii cine eşti şi pentru că cel ce te întreabă în­-

grozitoarea întrebare "cine eşti ?" te întreabă cu gând

ascuns să te piardă.

Te întreabă cu gând de batjocură şi smintit că ai putea

să ştii cine eşti şi să-i răspunzi cine eşti ;

şi răspunzându-i cine eşti tu, dragule, să-l faci pe

el să se prăpădească de un venin râzând şi de o înălţime

străină.

Şi în hohote, — cine eşti, ştiindu-te, să nu mai poţi să fii.

Deci taci din gură când nu ai ce spune !