Plop tânăr, încrustat în miezul verii,

Cu ramuri vii și frunză sclipitoare,

Când râul vântului te scaldă,

Învață-mă să râd ca tine-n soare,

Să-i sorb lumina caldă.

Plop negru, încrustat în ger

Și-ncremenit sub lună

Cu rămuriș de zgură și de fier...

Învață-mă să uit lumina verii

Și-n câmp silhui

Să dau tristețea mea tăcerii

Și gândurile mele nimănui...