A trecut întâi o boare

Pe deasupra viilor,

Și-a furat de prin ponoare

Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră

I-au răspuns fânețele.

Toate florile șoptiră,

Întorcându-și fețele.

Un salcâm privi spre munte

Mândru ca o flamură.

Solzii frunzelor mărunte

S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coțofană

Fără ocupație

A adus o veste-n goană

Și-a făcut senzație:

Cică-n munte, la povarnă,

Plopii și răsurile

Spun că vine-un vânt de iarnă

Răscolind pădurile.

Și-auzind din depărtare

Vocea lui tiranică,

Toți ciulinii pe cărare

Fug cuprinși de panică...

Zvonul prin livezi coboară.

Colo jos, pe mlaștină.

S-a-ntâlnit un pui de cioară

C-un bâtlan de baștină

Și din treacăt îi aruncă

Altă veste stranie,

C-au pornit-o peste luncă

Frunzele-n bejanie!