Bene merenti

Cu prilejul decorării dlui Ibrăileanu

Credeam că-i numai o poveste.

Când colo este

Adevărat!

Aflai aseară trista veste...

Eu am pe cap proiecte grele

Cu care lupt,

Dar vestea asta m-a-ntrerupt

Din ocupațiile mele.

Și la moment

Mi-am zis: „Să-i fac vreo două stanțe,

Să-i telegrafiez urgent

Condoleanțe...”

Citesc și recitesc misiva,

Nedumerit mă uit la plic

Și nu-mi explic:

Ai publicat ceva-n Arhiva ? ...

Te-i fi aflat cândva-n eclipsă

Și-ai scris un studiu analitic?

Sau poate Spiritului critic

I-or fi găsit vreo lipsă?

Cum aș putea descoperi

Mașinăria?

Să știi că N. N. Zaharia

A iscălit ceva: G. I.

Sau altă pană anonimă

Te-a lăudat cumva la Motru?

Păcat că n-am aici o rimă

În otru!

(Vezi, eu... cu toate că n-am dat

Lucrări mai vaste,

Am scris destule versuri proaste

Și totuși nu m-au decorat.)

Dar trebuie să lămurim

Acest mister...

Nu ai cumva vrun omonim,

Funcționar la minister?

Să știi c-aici e-ncurcătura!

Eu îți spuneam

Că toți aceștia se cam

Ocupă cu literatura...

Ai vreo protecție de fustă?

O, aș putea

Să-ți fac aluzie... dar nu stă

În firea mea.

...Degeaba caut înainte

Că nicidecum

Nu-mi vine-n minte...

M-am întrebat și azi pe drum,

Mă-ntreb și-acum, când stau alene

Cu brațele sub căpătâi:

De ce te-au decorat cu Bene

Merenti clasa I?

Da, știu că te-a-njurat la Noua Revistă tipul clandestin...

Dar cel puțin

Să ți-o fi dat de clasa a II-a!

Ce? Ai ucis pe cineva?

O, dimpotrivă,

Nu ai alură ofensivă...

Ce-or fi avut cu dumneata?

Că ziua-ți oblonești odaia,

Nici nu te-auzi, nici nu te vezi,

Și-n toate nopțile veghezi

Ca cucuvaia.

Încât ne speriem acum

Când îți zărim pe stradă mutra,

De parcă ne-ntâlnim în drum

Cu Brahmaputra!

Ci mulțumește-te încalte

C-un singur hap.

Căci omului îi vin și alte

Nenorociri mai mari pe cap.

Ce-ai zice dacă, bunăoară,

Într-o privință,

Te vor distinge-a doua oară

Cu Bărbăție și credință  ?...

Share on Twitter Share on Facebook