Cocostârcul albastru

Cu prilejul intrării d-lui
Mihail Sadoveanu la Academie

Răsună cobza și vioara,

Fac gospodinele pomeni...

Ce chef la noi în Viișoara,

Ce praznic mare-n Rădășeni !

Chiar Hanul-Boului învie !

Iar jos, la Crâșma lui moș Precu,

E-atâta zvon și veselie

De parcă azi se lasă secu !

La vodă-Tomșa vin răzeșii

Să afle astăzi crezământ.

Șoimaru bea cu megieșii

Izbind căciulile-n pământ

Pe când Duduia Margareta,

Rămasă singură-n ietac

Să-și facă-n grabă toaleta,

S-a-mpuns la deget cu un ac...

Vuiesc pe Bistrița nahlapii

Și cântă volbura la Toance.

Plutașii dârzi, în sforul apei,

Înfig prăjina, ca o lance.

Spre-o lume care-a „fost odată”

Duc vestea undele-n răspăr...

Stă Zâna Lacului mirată,

C-un nufăr galben prins în păr...

Pe grindul unui lac sihastru,

Din depărtări și din trecut

Un mândru Cocostârc albastru

Misterios a apărut...

El vine cu mișcări atente,

Înaintează fără glas,

Făcând ușoare complimente

Din cap, la fiecare pas.

Și-n urmă zice către Zână,

Oprindu-se într-un picior:

— „Când falnic m-am lăsat din zbor

Pe Academia Română,

Eram demult nemuritor...”

1921

Share on Twitter Share on Facebook