Scrisoare

Răspunsd-lui Al. O. Teodoreanu

...Ba mata ești tip ridicol !

Eu n-am scris nici un articol

Întru apărarea Muzii,

Despre cel care

Pare

Că-mi faci treizeci de aluzii...

Criticul pe care-aici

Îl ataci în versuri mici

Nu-i, desigur, măscărici,

Colibri sau licurici...

Însă nici

Bou sau vacă, precum zici.

E profesor (onorabil),

Autor (interminabil),

Om politic (execrabil),

Critic (foarte vulnerabil,

Dar pasabil),

Președinte (incurabil).

Când își laudă ciracii,

Îi compară cu toți dracii.

Fără spirit diplomatic,

Cu-ale lui precepte

Drepte,

Are cioc, dar e simpatic.

*

Cel pe care-n adevăr

L-am luat cândva-n răspăr

E un tip mai fistichiu.

Când îl iei în pripă,

Țipă...

Lasă-mă să ți-l descriu.

Are-o mutră anodină

De frizer cu mandolină,

O privire clandestină,

Nas de parafină

Fină,

Și la gură vaselină.

Braț rotund și crupă plină,

Organism de gelatină,

Cu structură androgină, —

Iar la-nfățișare

Pare

O statuie de slănină.

Și mai are... Ce mai are?

Când se duce la culcare

E de genul feminin,

Dar când scrie proză

Roză,

Iscălește masculin.

În al Criticii domeniu

Orice Eu se crede geniu,

Dacă-i secondat de proști...

Alte semnalmente?

Niente !

Trebuie să-l recunoști.

*

Deci scriind el prin reviste

Cronici impresioniste

Cu dantele împrejur,

Într-o zi și-a zis că

Riscă

Să rămâie prea obscur.

Cum avuse țara pace,

El ieși din carapace,

Și cu pagini din război,

Dup-acel masacru

Sacru,

S-a vârât printre eroi.

Știu, pe astfel de specimeni

Astăzi nu-i condamnă nimeni,

Au ajuns la apogeu.

Ei, dar ăsta să mă-nfrunte?...

Pun'te

Un moment în locul meu !

Că mă știe fiecare,

Sunt sfios ca fata mare

Și blajin de obicei, —

Însă când mă apăr

Scapăr

Ca din cremene scântei !

În cuptor îmi vâr colacii

Când s-arată vârcolacii.

Spada-mi gata de atac,

Luminoasă ca o dâră,

Vâră

Spaima-n orice vârcolac !

Ce folos avui de-acolo?...

Cu săgeata lui Apollo

În zadar l-am săgetat,

Căci o epidermă

Fermă

Este greu de perforat...

Nimeni pace nu-ți dă dacă

Ai nevoie de dădacă.

Dragul meu, de-aceea zic

Că scriind sudalme

Calme

Nu poți câștiga nimic.

Ci, mai bine, — Muzei cale

Să-i deschizi cu muzicale

Rime, ca de obicei, —

Iar pe păr să-i scuturi

Fluturi

De imagini și idei.

1922

Share on Twitter Share on Facebook