Cad grăbite pe aleea

Parcului cu flori albastre

Frunze moarte, vorba ceea,

Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată

De mătasa unui nor,

Visătoare trece-o fată

C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate

El se uită-n jos posac.

Ea strivește foi uscate

Sub pantofii mici de lac.

Și-ntr-o fină discordanță

Cu priveliștea sonoră,

Merg așa, cam la distanță,

El major și ea minoră...