Fratele nevestei unui negustor

A venit odată pe la casa lor,

Zicând că la noapte, mâine, cine știe,

Are gând să plece în călătorie

Și că, prin urmare,

Vrea să-și sărute sora la plecare.

— Ba să nu pui gura pe nevasta mea,

A strigat bărbatul, că intri-n belea!

— Și de ce să nu pun gura, măi cumnate,

Când știi că mi-e soră și că eu i-s frate?

— Poți să-i fii și tată! zise omul scurt, —

Cin' s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt.