Proză

Ce muritor e omul din popor!

De când există aburi și benzină,

Eu nu cunosc ceva mai muritor

Ca omul, când îl calcă o mașină...

Își ia-ntr-o zi nevasta și băiatul

Sau fata,

Și pleacă cu acceleratul.

Dar la un pod stricat, la un tunel,

O roată sare de pe linie... și, gata!

S-a isprăvit cu el.

Te uiți la altul cum adună bani,

Parc-am trăi un milion de ani.

Dar într-o bună zi, te miri ce-l doare,

Și când să zică bodaproste, — moare.

Ce n-a făcut mașina, face boala

Și tot acolo iese socoteala...

Share on Twitter Share on Facebook