Bavaria e plină toată

De munți, de lacuri, de femei,

Și nu-i drăguță să nu-și aibă

                   Drăguțul ei.

Străin cînd m-au văzut pe mine

Că trec pribeag și singur lacu,

Toți m-au privit duios, șoptindu-și: 

                   „Săracu!”