Povestea spune că un tînăr

Pe-un drum grăbit mergea.

— „Hei încotro?” 'l'ntreabă vîntul.

— „Alerg spre draga mea!”

„De cînd nu m-a văzut sînt veacuri!...

Ea poate plînge-acum; — 

O! vîntule ași vrea, în fugă,

Să te întrec la drum!”

„— Ascultă, tinere, o clipă:

Să-mi spui, dacă se poate,

De mai păstrezi cumva iluzii,

Sau le-ai perdut pe toate?”

— „Iluzii?... Sfintele nimicuri,

S-au dus, s-au risipit;

Doar una, prețuind cît toate,

Mai am: că sînt iubit!”

— „Atunci, din drumul tău te-ntoarce,

Și graba ta o curmă — 

Dacă voești să-ți mai rămînă

Iluzia din urmă!”