Tu ai plecat cu sufletul nostalgic

De ceruri largi, de vecinici primăveri,

În țara caldă unde tot-d'a-una 

Sînt infloriți frumoșii palmieri. 

De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito? 

Nu sînt nici flori, nici rîndunici... e iarnă..., 

Și simt că peste inima mea tristă 

Uitarea ta începe să s-aștearnă...

O! vino mai curînd... de mai ții minte

Cuvintele șoptite la plecare,

Și plînsul meu ce mi-l ștergeai cu părul, —

O! vino mai curînd... și adu-mi soare...