Tu nu mă poți iubi pe mine:

Tu ești frumoasă, eu... frumos;

Dar tu ești bine îmbrăcată.

      Și eu sînt zdrențuros.

Tu n-o să te oprești o clipă

Durerea mea să mi-o asculți;

Tu treci în faietonu-ți mîndru,

      Eu prin noroi, desculț.

Și n-o să-mi fie dat norocul

Odată să te chiem pe nume:

Tu-mi pari din visuri că faci parte,

      Pe cînd eu sînt din lume.

Oh, cerul este plin de soare,

Pămîntu-i plin de frumusețe...

Dar pentru ce nu-i fericită

      O inimă sub zdrențe?