Când au mersu Bogdan vodă la Țara Muntenească asupra Radului vodă

Vă leatul 7015 (1 506) octomvrie 28, văzând Bogdan vodă câta pagubă i-au făcut Radul vodă în țara sa, nu suferi, ce gândi strâmbătatea sa ca să o răscumpere mai cu asupră, una pentru scârba și paguba ce-i f ăcusă Radul vodă, alta și pentru vitejiia ce avea, că socotind ca să nu piiae numele cel vitejăscu al tătâne-său, ca să nu zică megiiașii că au murit și el cu tată-său, sculatu-s-au cu toată putérea sa și au tras într-ajutoriu și pre săcui și s-au dus spre Țara Muntenească și au intrat la locul ce să chiiamă Rătezații, la Movila Căiatii, de céia parte de Râmnicu, octovrie 28. Și au șăzut cu oastea de céia parte de Râmnic 10 zile, de au prădat și au arsu de la Milcov pănă la Râmnic și în jos pre de amândoao părțile pănă la Sirétiu. Și acolo de la Radul vodă l-au timpinat sol, un călugăr anume Maximian, ficiorul lui Dispotu împăratul grecesc și s-au rugat lui Bogdan vodă ca să facă pace cu Radul vodă, pentru că sunt creștini și o seminție. Déciia Bogdan vodă, văzând atâta rugăminte de la acel călugăr, au făcut pace pentru voia lui și au trimis cu dânsul solul său la Radul vodă. Și acolo Radul vodă cu boierii săi au jurat pre Sfânta Evanghelie, cum ca să ție pacea neclătită în véci. Și hotarul pre unde au fostu cel bătrânu au lăsat și să întoarcă Radul vodă toată prada și arderea, câtă făcusă în Țara Moldovei, la ținutul Putnii. Și așa, s-au întors Bogdan vodă cu pace înapoi. Létopisețul cel leșesc de acéste doao povești, ce au mersu Radul vodă cu Romanu Pribagul de au prădat ținutul Putnii și cum au mersu Bogdan vodă în Țara Românească asupra Radului vodă, nimica nu însemnează, nice să află scris.