Când au prădat Bogdan vodă Țara Leșască, ajungând pănă la Liov

Vă leatul 7017 (1509), iunie 10, după multe solii ce trimisése Bogdan vodă la craiul leșesc pentru soru-sa Elisafta, pre carea de multe ori o cerșusă și nu-i o didease, văzând că nimica nu poate folosi, socoti că are vréme ca să-și răscumpere rușinea sa dispre craiul leșesc cu sânge nevinovat și de iznoavă au început a strânge oaste. Ci văzând craiul unguresc vrajba ce intrase între dânșii și simțind că Bogdan vodă de iznoavă face oaste asupra léșilor, au trimis sol pre Ștefan Telețchi, ca să-i poată împăca. Ci nimica n-au folositu, că Bogdan vodă gătindu-să și armându-să, au pripit cu oaste de au trecut apa Nistrului, vineri, iunie 29 dni și au intrat la ruși, la Podoliia. Și sâmbătă au sosit la Cameniță și décii au slobozit oastea să prade țara, dându-le vină că n-au lége pentru strâmbătățile ce fac, alta că va să-și răscumpere Pocutiia, a treia și pentru sora lui craiu, Elisafta, ce i-o giurasă Alixandru craiul. Deci arzând și prădând țara, au tras la Liovu, de au bătut târgul, de puținu nu l-au luatu. Și singur Bogdan vodă cu capul său au lovit cu sulița în poarta Liovului, care lucru și astăzi să cunoaște semnul. Și nici léșii nu tăgăduiesc de aceasta, ci încă ei mai tare mărturisesc că au fost adevărat așa. Și au prădat împrejur pretitindirilea, și au arsu Rohatinul oraș mare și vestit și multă avuție și bunătate dintr-însa au luat. Luat-au din Rohatinu și clopotul cel mare ce este la mitropolie în Suceava și mulți oameni și boieri au robit și domnii lor încă i-au prinsu și cu mare izbândă s-au întors înapoi la scaunul-său, la Suceava, fără de nice o zminteală și robilor ce-i adusése din Țara Leșască le-au împărțit hotară în țara sa. Și décii ș-au luat doamnă din țară și au făcut pre Ștefan vodă cel Tânăru.