Când au venit Elena doamna lui Pătru vodă și cu fiii săi din Țara Ungurească

Întru acestaș anu, daca s-au așezat al doilea rând Pătru vodă la domnie, trimis-au de ș-au adus pre doamnă-sa, pre Elena, și pre fii săi pre Iliiașu și pre Ștefan și pre fiică-sa, Roxanda, de la Ciceu. Și sosind la Suceava, mai 25 de zile, le-au ieșit Pătru vodă înainte trei mile. Acolo multă bucurie și veselie era la adunarea lor, că pre câtă jale era când să despărțisă de la Ciceu, de să dusése Pătru vodă la Țarigrad, mai multă bucurie și veselie era acum la împreunarea lor.

Décii, daca să așăzară cu toții la scaun, nu uită Pătru vodă datoriia sa, cu care mai nainte pre toți îi îngrădiia, ci ca un păstor bun grijiia de oile sale céle pierite, ca să le afle. Trimisă solii săi la craiul leșescu, de-și ceriia robii, ceia ce-i luase Tarnovschii hatmanul cu oaste când venise la Hotin. Ci nimica nu au folositu, că nici cu o ispravă nu s-au întors solii săi înapoi.

Iar deacă s-au aședzat Pătru vodă la domnie, nemica de alta nu-i era grijă, numai cu toată casa sa a petrece în ospețe și în dezmierdăciuni.

Aceste povești ce spun de Pătru vodă Rareș că au lăsat scaunul și au pribegit preste munți, la Țara Ungurească și de multe nevoi ce au petrecut acolo și cum s-au dus acolo la Țarigrad, mai apoi iarăși cum au dobândit domniia la moșiia sa, la Moldova, cronicariul leșesc de acéste povești foarte pre scurt scrie, că poate fi că nu au știut di toate. Iară létopisețul cestu moldovenesc de ajunsu și deșchis, toate pre rând le însemnează, carile toate, daca le-am luat sama, le-am socotit a fi adevărate și le-am tocmit careleș la locurile sale.