Când s-au împăcat Ștefan vodă cu craiul leșescu

Vă leato 7009 (1501), Ștefan vodă, lăsând inima cea neprietenească, întorcându-să cătră datoriia creștinească, s-au împăcat cu craiul leșesc și mare legătură au făcut, nu că doară s-au temut de putérea lor, care să ispiti să și război făcusă și cu turcii, de atâta ori i-au și biruit și cu alți megiiași de prinprejur având sfadă, niciodată nu s-au plecat, ci pentru să cunoască toată creștinătatea că n-au fostu dispre dânsul începătura, că n-au rădicat el armele asupra craiului, ci craiul fără cale și fără de știre au venit asupra lui, unde și acolo s-au întors cu rușine, mai apoi ca să arate că mai mult poate să strice el craiului decât craiul lui Ștefan vodă, au intrat de i-au arsu târgurile și i-au robit podanii, nici au avut cine să-i stea împotrivă, ci cu mare dobândă s-au întors în Țara Moldovei, că venirea craiului dobândă au adus lui Ștefan vodă, că s-au umplut toți de jafuri leșăști, de acolo au venit Ștefan vodă și cu toți plini s-au întors la casile sale. Așijdirea acum la pace pre lesne stătu, ca să să cunoască că fie la ce îl vor cerca, că-i gata și la pace și la răzmirițe. Décii pace au legat într-acesta chip, ca să-i fie într-ajutoriu împotriva fiecărui vrăjmașu, iară pribégii de îmbe părțile să nu să priimească. Iară de s-ari tâmpla vreunui domnu al Moldovei să iasă de nevoia turcilor în Țara Leșască, să-l priimească și în tot chipul să puie nevoință, ca să-l așaze la domnie, iară domnii Moldovei pururea să aibă urechi deșchise dispre turcu, să dea știre craiului de gândurile lor. Iară judecata acelor cu strâmbătăți de la margine să să facă dispre amândoao părțile.