De maziliia lui Aron vodă

Gătindu-să Aron vodă să facă mai mari vrăjmășii decât aceasta, iată i-au venit de la Țarigradu călărași cu cărți, de i-au dat știre cum l-au mazilit împărățiia, că împăratul turcesc și sfatul, auzind de atâta răotate ce făcea, cu morți și cu jafuri făr' de măsură, l-au mazilit. Déciia să mira Aron vodă, cum va face să nu prinză oastea de véste și țara de mazilie, ca să nu-l omoară, că mulți era carii vrea fi bucuroși să auză una ca acéia, că le pierise părinții, altora frații, altora ficiorii, alții sărăcisă de multele răotăți. Ci pre taină au învățat pre călărași să nu scoață cuvântu pre afară și au trimis la Iași la doamnă-sa, să să încarce și să purcează în jo s. Iară pre boieri i-au învățat de au chiemat gloatile și le-au mulțămit de slujbă ce au făcut și le-au zis să margă cineși pre acasă, gândind că doară să vor duce și el să ia drumul spre Țarigrad.

A doao zi, părându-i cum să vor fi dus curténii, au încălicat și au purces spre Iași, și ce-i păruse că să vor fi dus, ca să silească și el mai tare, să nu oblicească cineva, iată gloatile mergea pre de toate părțile. Atuncea au chiemat boierii, de le-au zis: „Crezu, eu am slobozit oastea, să să ducă cineși pre la casile lor. Dară cine-i opreaște ?” Datu-i-au a înțelége cum o samă s-au dus, iară cărora le este calea spre Iași și spre munte, aceasta li-i calea. Așa împreună au mersu pănă în sară, pănă ce au înserat. Décii noaptea, toată noaptea, au silit și nimica zăbavă n-au făcut la Iași, ci au silit spre Țarigrad. Unde mergând, l-au timpinat capigii împărătești, viind ca să-l ia din scaun și să-l ducă la împărăție.

Daca înțeleaseră toți de maziliia lui Aron vodă, nu într-alt chip, ci cum după multă furtună și vréme rea, daca văd oamenii senin și liniște, să bucură toți, așa toată țara să bucurasă.