De un domnișor ce-i zic Ion vodă Lungul, 7089 (1581)

Iancul vodă, fiind plin de lăcomie, izvodi obicină care n-au mai fostu niciodată, de au trimis în toată țara să ia a zécea din boi, care obiceai nu l-au putut suferi țara, ci s-au rădicat lăpușnénii, de s-au sfătuit ca să să dezbată de supt mâna Iancului vodă. Și bulucindu-să, au rădicat dintre dânșii domnu pre Lungul și i-au pus nume Ion vodă și décii au purces spre Prut în sus.

Iară Iancul vodă prinzând véste că lăpușnénii s-au rădicat asupra lui, degrabu au trimis pre Bucium vornicul cel mare și pre Brut postélnicul cu oaste împotriva lor. Și timpinându-să oștile la Bolota, s-au lovit de față și dând război vitejaște dispre amândoao părțile, pierdură lăpușnénii războiul și domnișorul încă să înnică în Prut.

Această povéste ce scrie mai sus, că s-au rădicat lăpușnénii asupra Iancului vodă, cronicariul cel lesesc nimica nu scrie, iar létopisețul nostru cel moldovenesc can pre scurt o semnează și aceasta.